În 1958, eram un copil de 7ani când în prima excursie, cu pãrinţii în Munţii Buzãului, l-am descoperit ca pe o ciudãţenie, alãturi de trenuleţul forestier ce ne purtase în zona Comandãului: Siclãul (dupã cum auzisem cã-l alintau oamenii locului): Planul Înclinat
Astãzi însã este lãsat de cãtre autoritãţi în paraginã şi se degradeazã pe zi ce trece (se pare cã a început chiar dezafectarea acestuia). Cu toate cã este unicat în Europa şi printre puţinele planuri înclinate din lume care au supravietuit şi ar putea constitui un punct de interes turistic major, dezinteresul manifestat de covãsneni şi de cãtre autoritaţile statului este strigãtor la cer.
Monument tehnic unicat în Europa situat în judeţul Covasna, la Comandãu, în zona Văii Zânelor, planul înclinat a fost construit din iniţiativa lui David Horn (ce se ocupa cu exploatarea lemnului în zonã), de cãtre inginerul austriac Emil Lux în 1886 şi a fost terminat de cãtre baronul Groedel. Acest plan înclinat folosea forţa gravitaţiei pentru a transporta vagoanele încãrcate cu lemne pe pantã fãrã a utiliza alte surse de energie. Cu toate cã funcţiona din 1889, inaugurarea oficialã a avut loc în 1890, iar macheta acestui monument tehnic excepţional a fost prezentatã la expoziţia universalã din 1896.
Datele tehnice ale planului erau: diferenţa de nivel între staţii: 327m, lungime:1236m, ecartament: 1450mm, cablu de tracţiune cu diametrul de 28mm, componentele sale fiind comandate de la firma austriacã Obach.
Principiul de funcţionare era urmãtorul: planul înclinat folosea douã platforme de câte 3m lãţime şi 6m lungime care erau legate una de cealaltã printr-un cablu gros de 28mm şi un sistem complex de scripeţi acţionaţi de la cabina de comandã din partea superioarã a planului înclinat. Atunci când pe platforma de sus era aşezat un vagon plin cu lemne pe platforma de jos era aşezat un vagon gol. Forţa gravitaţiei fãcea ca vagonul plin sã îl tragã sus pe cel gol de pe platforma de jos. La mijlocul planului cele douã platforme se evitau, aici existând o bifurcaţie a şinelor. Tot procesul era controlat de la cabina de frânare din partea superioarã a planului înclinat.
Volumul de material lemnos transportat pe vremea când planul înclinat funcţiona la capacitate întreagã se apropia de 30 de vagoane a câte 10m3. La capãtul inferior al planului vagoanele erau coborâte de pe platforme şi erau formate garnituri de tren ce erau tractate de locomotive cu aburi pânã la gara Covasna unde erau transferate pe calea feratã cu ecartament normal. La capatul superior materialul lemnos sosea tot pe cale feratã îngustã, de aceastã datã de la Comandău.
Existau mocăniţe (locomotive cu abur) ce aduceau lemnele din tot bazinul superior al râului Bâsca - aceste cãi ferate cu ecartament îngust se întindeau pe zeci de kilometri pe fiecare pârâu şi vale trecând chiar şi peste muntele Goru, pânã în Năruja unde exista o variantã mai micã a planului înclinat.
La inaugurare, acesta a fost cel mai important sistem de cãi ferate înguste din Carpaţi unificând trei componente majore: vagoanele trase de cai, planul înclinat şi locomotivele cu aburi.
În 1995 odatã cu catastrofalele doborâturi de copaci din zona Covasnei, a fost afectat şi planul înclinat dar nu îndeajuns ca sã fie distrus. La 17 mai 1997 cabina de comandã din partea superioarã a planului înclinat a fost distrusã într-un incendiu ce a cuprins şi pãdurea din jur. Datoritã intervenţiei şi ajutoruluicelor care au lucrat la planul înclinat, cabina a fost reconstruitã, planul înclinat a fost restaurat şi a funcţionat în continuare pânã în 1999 când datoritã reducerii exploatãrilor de lemne din zonã, planul înclinat a fost trecut înconservare, nemai fiind folosit.
Turiştii mai puteau sã-l vadã cu ocazia excursiilor organizate la cerere, când pe sectorul de cale feratã Covasna-Subşiclău (Planul Inclinat) circula o mocăniţă (locomotiva cu aburi) care este folositã pentru agrement (plimbarea turistilor).
Astãzi, totul e amintire pentru unii, necunoaştere pentru mulţi, dar mai ales dezinteres şi ignoranţã a decidenţilor, planul înclinat este complet nefuncţional: vegetaţia a invadat calea de rulare, structura de lemn a platformei a putrezit şi s-a prãbuşit parţial, rãmânând intactã numai structura de rezistenţã din oţel, iar podul de lemn care asigura trecerea vagoanelor peste pârâul Valea Zânelor... s-a prãbuşit deoarece structura de lemn a putrezit, rãmânând "atârnate deasupra apei numai şinele de cale feratã.... o cale feratã ce duce spre... nepãsare şi dezinteres... în rest... este unic în ţarã... este "funcţional" numai în imaginaţia unora... ca mine!
Ca sã fac un comentariu rãutãcios şi plin de tristete: Ca orice lucru bun din România... dacã e unic... atunci hai sã-l lasãm în paraginã sau sã-l distrugem.. Doar trãim în România şi dacã avem o ţarã frumoasã, hai s-o distrugem....
Oare când o sã ne trezim sã ne respectãm valorile trecutului mãcar pentru bani, dacã nu pentru înaintaşii noştri...."
Pãcat, mare pãcat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu