"În 1981 Departamentul Zero, care, deşi fãcea parte din Securitate, avea o activitate mai mult sau mai puţin independentã, a fost solicitat sã intervinã într-o zonã muntoasã, în Munţii Buzãului. Zona era foarte retrasã şi aproape nelocuitã. Totul a pornit de la o întâmplare: Doi fraţi alpinişti se antrenau escaladând o stâncã înaltã şi relativ izolatã din masivul muntos, cu pereţi abrupţi. Unul dintre ei a urcat pânã pe la trei sferturi din înãlţimea stâncii, unde a observat niste semne bizare sãpate în piatrã si aproape erodate de timp. Când a ajuns sus, pe platforma îngustã a stâncii, s-a aplecat şi a ridicat un obiect ciudat de culoare galbenã care semãna cu un lanţ, dar în clipa urmatoare a disparut brusc sub privirea înmãrmuritã a fratelui sãu care se afla jos, la baza stâncii. A fost alertatã Miliţia, au fost anuntaţi pãrinţii, aflaţi la Brãila. Iniţial, autoritãţile l-au bãnuit pe cel care i-a chemat (...). Însã tatãl fraţilor, fost alpinist, a escaladat şi el stânca, a ridicat obiectul, şi a dispãrut instantaneu în faţa a mai mult de zece martori.
Au sosit imediat la faţa locului mai mulţi ofiţeri de Securitate de la Bucureşti, care au anunţat DZ în aceeaşi searã. Zona a fost izolatã de o echipã militarã pe o distanţã de o sutã de metri în jurul stâncii. Reprezentanţii unei alte Direcţii din Securitate s-au ocupat cu dezinformarea sãtenilor şi liniştirea martorilor oculari.
În zilele urmãtoare un elicopter a fost folosit pentru a cerceta de sus stânca respectivã. Obiectul era un gen de pârghie ancoratã în piatra stâncii. Nu se ştie cine, cum, şi de ce a fãcut-o. Scrierea de pe stâncã a rãmas necunoscutã. Semnele pãreau foarte vechi. Lipsiţi de experienţã şi presaţi de panica creatã, cei responsabili au dinamitat stânca. Dar în locul ei a continuat sã ramânã un contur strãveziu de culoare verde deschis, ca un abur uşor. Dupã câteva zile însã, a disparut şi el, definitiv."
"O confirmare a acestor evenimente (descrise de Radu Cinamar în cartea sa, apãrutã în vara anului 2004) o gãsim chiar într-un cotidian (ziarul Ziarul) unde se relateazã pe larg despre misterioasele dispariţii. Iatã un citat semnificativ: <<O primã referire la astfel de dispariţii face Dan Fodor, în Monitorul de Iaşi. El relateazã despre doi brãileni (sursa reporterului i-a cerut sã nu-i dezvãluie numele), care, în anul 1980, au plecat spre cãtunul Nucu, dar, într-un loc numit "La Tâhãrie", unul dintre ei s-a gândit sã facã o urcare pe una dintre stâncile cu forme ciudate din zonã. Folosind echipamente de alpinism, tânãrul a urcat pânã în vârf, de unde a strigat la prietenul sau: "Uite ce am gãsit!". S-a aplecat, a ridicat ceva ce pãrea a fi un lanţ metalic şi... a dispãrut. O vreme, cel rãmas jos a aşteptat ca prietenul sãu sã termine cu glumele, apoi s-a convins cã s-a întâmplat ceva cumplit. L-a anunţat pe fratele dispãrutului, care a sosit din Brãila cu o echipã de zece inşi, câtiva dintre ei lucrând înMinisterul de Interne. Chiar fratele dispãrutului a urcat pe stâncã. A gãsit şi el lanţul metalic, pe care l-a ridicat şi... a dispãrut şi el. Nimeni n-a mai îndrãznit sã repete "figura". Cei doi fraţi, cautaţi în zadar prin împrejurimi, n-au mai apãrut niciodatã.>>"
"În primavara anului1990, Cezar Brad a fost numit director tehnic al DZ, iar în 1992 au fost clarificate raporturile dintre DZ şi Preşedinţia României. Seful statului (Ion Iliescu, cu apucãturile sale comuniste) a ordonat subordonarea totalã şi politizarea DZ; însã Cezar Brad, opunându-se i-a prezentat câteva din realitãţile şocante care au fost descoperite de-a lungul timpului şi implicaţiile lor enorme în stabilitatea ţãrii, astfel încât buimãceala Preşedintelui a fãcut loc unui acord asemãnãtor celui vechi, în care DZ este cvasi-independentã."
"Pornind de la aceste date concrete, dezvãluite şi de alte persoane implicate la vremea respectivã în astfel de activitãţi, descoperim cã „evenimentele K“ ale misteriosului Departament Zero al Securitãţii se confundã cu activitãţile acelei unitãţi de paranormali a Armatei, cu baza în Munţii Buzãului, subordonatã generalului IlieCeausescu. Cercetatorul Vasile Rudan, specialist în percepţie extrasenzorialã, a lucrat sub contract strict pentru aceastã unitate. A condus experimente extrasenzoriale cu copii superdotaţi, iar rapoartele, fotografiile şi negativele, precum şi filmele erau predate unitãţii respective. Nu avea voie sã opreascã nimic. La începutul anilor ’80, Vasile Rudan s-a aflat într-o situaţie de-a dreptul jenantã. Tocmai terminase un experiment, pregãtise raportul şi filmele, cum fãcea de obicei, urmând sã le predea. Dar, surprizã! Şi-a gãsit camera unde se cazase în Bozioru - cãtunul Nucu - devastatã şi toate materialele dispãrute, în mapã fiind pusã maculaturã. Cine i le furase?
Norocul lui a fost cã şi cei din unitate observaserã nişte personaje foarte curioase, dotate cu jeep-uri Aro şi staţii de comunicaţie, dotãri specifice Securitãţii, care monitorizau activitãţile din Bozioru. Cine erau aceşti „men in black”, de îşi permiteau sã supravegheze o unitate ultrasecretã a Armatei, care raporta direct lui Ceauşescu?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu