* Mi-e dor de munte şi de rãcoarea de dimineaţã când totul clocoteşte în tine dupã spãlatul de dimineaţã în pârâu…
* Mi-e dor de mirosul de fum de la focul fãcut seara lângã care povesteşti câte-n lunã şi în stele, lângã cãldura cãruia votca chiar pare limonadã …
* Mi-e dor de mima jucatã seara cu prietenii dupã o zi întreagã de mers pe traseu.
* Mi-e dor de peisajele care-ţi taie respiraţia…
* Mi-e dor de hãrţi, termos, bocanci şi rucsac…
* Mi-e dor de oboseala aia placutã pe care ţi-o dã muntele, de mirosul de verde, de zgomotul apei şi de rãcoarea peşterei…
* Mi-e dor de pelerina care face mai mult decât orice “all inclusive la 5 stele”, când te prinde ploaia pe traseu…
* Mi-e dor de pulovãrul care-ţi dã cãldura dupã care tânjesti când frigul te împunge din toate pãrţile, de hanoracele de toate culorile, de piroanele în care prinzi cortul, de sacul de dormit, de briceagul pe care-l împrumuţi tot timpul de la “ãla care are”…
* Mi-e dor de mocani, momârlani şi toate felurile de oameni ai muntelui, de momâile de pe traseu şi de sfaturile de searã ale cabanierului…
* Mi-e dor de vârful care dupã o zi de efort nu mai vrea sã aparã odatã…
* Mi-e dor de ei, de prietenii cu care am fãcut Apusenii, Retezatul, Piatra Craiului, Fãgãraşii şi alte câte şi mai câte, cu rucsace pline, buzunare goale şi dor de ducããã…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu